Ce este periimplantita

Periimplantita este o afecțiune inflamatorie de natură infecțioasă, care afectează țesuturile moi și osoase din jurul unui implant dentar deja osteointegrat, funcțional, aflat de regulă în cavitatea bucală de mai mult timp. Din punct de vedere evolutiv, se descrie o formă incipientă, denumită mucozită periimplantară limitată la inflamația țesuturilor moi periimplantare, fără afectare osoasă, și considerată, în principiu, reversibilă printr-un tratament adecvat și o formă avansată, periimplantita propriu-zisă, caracterizată prin pierderea progresivă, ireversibilă în absența tratamentului, a suportului osos care ancorează implantul.  

Cauze și factori de risc

Din punct de vedere fiziopatologic, periimplantita este strâns înrudită cu boala parodontală, ambele fiind determinate, în esență, de acumularea plăcii bacteriene la nivelul suprafeței implantului sau a restaurării protetice, în absența unei igiene orale corespunzătoare. Printre factorii care favorizează apariția și evoluția periimplantitei se numără igiena orală deficitară, fumatul (unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili), diabetul zaharat necontrolat, antecedentele de boală parodontală, precum și factori locali, precum supraîncărcarea ocluzală a implantului sau un profil protetic necorespunzător, care favorizează retenția plăcii bacteriene.  

Manifestări clinice și diagnostic

Periimplantita se manifestă, în stadiile incipiente, prin sângerare la sondare sau la periaj, inflamație și eritem al gingiei periimplantare, uneori acompaniate de supurație. Pe măsură ce afecțiunea avansează, poate apărea mobilitatea implantului semn, de regulă, al unei pierderi osoase avansate, precum și disconfort local. Diagnosticul se stabilește prin examen clinic, corelat cu examinări radiologice, care evidențiază nivelul osos periimplantar și permit aprecierea gradului de afectare.  

Opțiuni de tratament

Abordarea terapeutică este adaptată stadiului evolutiv al afecțiunii. În formele incipiente (mucozită), tratamentul constă, de regulă, în debridarea mecanică a suprafeței implantului și instituirea unor măsuri riguroase de igienă orală, uneori completate de decontaminare chimică sau cu laser. În formele avansate, cu pierdere osoasă semnificativă, tratamentul poate necesita proceduri de chirurgie regenerativă cu adiție de material de grefare osoasă, menite să refacă parțial suportul osos pierdut sau proceduri rezective, destinate reducerii pungilor periimplantare și facilitării unei igiene orale eficiente pe termen lung. În situațiile în care implantul este compromis ireversibil, îndepărtarea acestuia poate deveni necesară.  

Prevenție și monitorizare

Diagnosticarea precoce, prin controale periodice la medicul stomatolog, rămâne factorul determinant pentru un prognostic favorabil al periimplantitei. Pacienții cu implanturi dentare sunt sfătuiți să mențină o igienă orală riguroasă, adaptată specificului restaurărilor implanto-protetice, să evite fumatul și să se prezinte la controalele stomatologice recomandate, chiar și în absența oricărui disconfort aparent.