Boala parodontală

Boala parodontală este o afecțiune inflamatorie cronică, de natură infecțioasă, care afectează țesuturile de susținere ale dintelui. Netratată, boala parodontală evoluează progresiv, de la o formă incipientă, reversibilă (gingivita), către forme avansate (parodontita), caracterizate prin distrucția ireversibilă a osului de susținere, formarea unor pungi parodontale și în absența tratamentului, mobilitate dentară și, eventual, pierderea dinților afectați.  

Când devine necesară intervenția chirurgicală

Tratamentul de bază al bolii parodontale este nechirurgical și constă în detartraj și surfasaj radicular  proceduri prin care sunt îndepărtate depozitele de tartru și placa bacteriană de pe suprafața dinților, atât deasupra, cât și sub nivelul gingiei. În numeroase cazuri, această abordare este suficientă pentru controlul afecțiunii. Există însă situații – pungi parodontale reziduale de profunzime mare, defecte osoase specifice sau necesitatea corectării unor probleme muco-gingivale – în care tratamentul nechirurgical, singur, nu este suficient, fiind necesară completarea acestuia printr-o intervenție de chirurgie parodontală.  

Chirurgia rezectivă

Această categorie de proceduri urmărește eliminarea sau reducerea pungilor parodontale reziduale, prin remodelarea chirurgicală a țesuturilor moi și, uneori, a conturului osos subiacent, facilitând astfel accesul pacientului la o igienizare eficientă pe termen lung, factor esențial pentru stabilitatea rezultatului obținut.  

Chirurgia regenerativă

Spre deosebire de abordarea rezectivă, chirurgia regenerativă urmărește refacerea, cel puțin parțială, a suportului parodontal pierdut prin boală, printr-o combinație de materiale de adiție osoasă și membrane de barieră, aplicate la nivelul defectelor osoase cu o configurație anatomică favorabilă regenerării. Rezultatul urmărit este, în măsura posibilului, o refacere a atașamentului parodontal, reconstituirea, la nivel biologic, a legăturii dintre dinte și osul din jurul acestuia.  

Proceduri muco-gingivale

O categorie distinctă de intervenții vizează corectarea recesiunilor gingivale (retragerea marginii gingivale sub nivelul joncțiunii smalț-cement, cu expunerea rădăcinii dentare) adesea printr-o grefă de țesut conjunctiv, recoltată de regulă de la nivelul palatului dur. Aceste proceduri au atât un rol funcțional (protejarea rădăcinii expuse, reducerea sensibilității dentare), cât și unul estetic, fiind frecvent solicitate în special în zona frontală.  

Obiectivul general și îngrijirea ulterioară

Indiferent de tehnica aleasă, obiectivul central al chirurgiei parodontale rămâne oprirea evoluției bolii parodontale, crearea unor condiții favorabile menținerii unei igiene orale eficiente pe termen lung și, pe cât posibil, conservarea dinților naturali ai pacientului. Succesul pe termen lung al oricărei intervenții depinde, în mod hotărâtor, de complianța pacientului la recomandările de igienă orală și de prezentarea constantă la ședințele de menținere parodontală, controale periodice esențiale pentru prevenirea recidivei bolii.