Ce este o grefă gingivală?

O grefă gingivală este o procedură de chirurgie muco-gingivală prin care se adaugă țesut gingival suplimentar la nivelul unei zone unde acesta este insuficient ca grosime sau ca lățime, cu scopul de a proteja dinții sau implanturile dentare, de a opri progresia unei retracții gingivale sau de a îmbunătăți aspectul estetic al zâmbetului. Gingia, mucoasa fixă, cheratinizată, care înconjoară dinții și implanturile, au un rol esențial de barieră mecanică și biologică: o gingie subțire sau insuficientă este mai vulnerabilă la traumatisme (periaj agresiv, alimente dure), la retragerea progresivă și la acumularea plăcii bacteriene.  

Când este indicată o grefă gingivală?

Principalele situații în care se recomandă o grefă gingivală sunt: recesiunile gingivale- retragerea marginii gingivale sub nivelul joncțiunii smalț-cement, cu expunerea rădăcinii dentare, care pot determina sensibilitate dentară, risc crescut de carie radiculară și un aspect estetic inegal; biotipul gingival subțire, care predispune la recesiuni viitoare, mai ales în zona frontală sau în jurul implanturilor dentare; insuficiența de gingie cheratinizată în jurul unui implant, care crește riscul de inflamație periimplantară; și pregătirea unor zone înaintea unor tratamente ortodontice, protetice sau implantare, atunci când volumul de țesut moale disponibil este insuficient pentru un rezultat stabil pe termen lung.  

Tipuri de grefă și zone donatoare

Cel mai frecvent, țesutul folosit pentru grefare este recoltat chiar de la pacient, de regulă de la nivelul palatului dur, zonă care oferă un țesut dens, de calitate, similar din punct de vedere structural cu gingia. Se descriu două tipuri principale: grefa de țesut conjunctiv, recoltată sub mucoasa palatinală și plasată sub un lambou la nivelul zonei receptoare și grefa gingivală liberă, utilizată în special pentru creșterea benzii de gingie cheratinizate.  

Etapele intervenției

Procedura se realizează sub anestezie locală și presupune, în cazul grefelor autogene, două zone de lucru: zona donatoare (de regulă palatul), de unde este recoltat țesutul, și zona receptoare, unde acesta este poziționat și fixat prin suturi fine. Durata intervenției variază, de regulă, între treizeci de minute și o oră, în funcție de întinderea zonei tratate.  

Recuperarea și îngrijirea

Perioada postoperatorie presupune o dietă alimentară cu conținut moale, evitarea periajului mecanic direct în zona intervenției (înlocuit, pe perioada recomandată de medic, cu clătiri antiseptice), precum și respectarea tratamentului medicamentos prescris. Zona donatoare, la nivelul palatului, poate genera un disconfort ceva mai pronunțat în primele zile, controlabil prin medicație antialgică. Vindecarea inițială a țesuturilor moi are loc în decurs de două până la patru săptămâni, însă maturarea completă a grefei, cu stabilizarea definitivă a rezultatului, se întinde pe parcursul câtorva luni.