Reabilitarea orala pe implanturi are o rata de succes foarte mare. Cu toate acestea, exceptional, poate aparea peri-implantita, o reacție inflamatorie. în care are loc o pierdere a suportului osos al implantului, însoțită de inflamație.
Factorii favorizanti pentru dezvoltarea peri-implantitei sunt:
Microorganismele cel mai frecvent asociate cu eșecul implantului sunt spirochetele și anaerobii Gram negativi, cu excepția cazului în care originea este rezultatul unei simple supraîncărcări mecanice.
Diagnosticul se bazează pe modificarea de culoare a gingiei, sângerare, prezenta secretiei purulente și a pungilor osoase periimplantare, resorbtia osoasa peri-implantara evidentiata radiografic.
Tratamentul difera in functie de stadiul bolii – perimucozita sau peri-implantita. Obiectivele terapeutice se concentrează pe corectarea defectelor osoase prin tehnici chirurgicale și de decontaminare a suprafetei implantare (terapie fotodinamica, chirurgie laser). Tratamentul chirurgical se asociaza cu terapia cu antibiotice (s-a dovedit ca asocierea amoxicilină și acid clavulanic a fost cea mai eficienta).
Cel mai bun tratament este preventia.