Planul de tratament in reabilitarea orala pe implanturi porneste de la terenul general al pacientului. Nu exista contraindicatii absolute in ceea ce priveste inserarea implanturilor dentare. Exista contraindicatii relative sau boli care aduc riscul aparitiei complicatiilor (vindecare intarziata, peri-implantita, infectie).
Diabetul si osteoporoza sunt principalele afectiuni care reprezinta contraindicatii relative.
La acesti pacienti, incarcarea imediata a implanturilor printr-o protezare provizorie (dintii provizorii odata cu inserarea implantului) este clar contraindicata. Inserarea implantului la pacientul diabetic poate fi realizata cu succes, atunci cand afectiunea este echilibrata. Valorile mari ale hemoglobinei glicozilate impun temporizarea interventiilor chirurgicale.
In ceea ce priveste osteoporoza, contraindicatia apare doar atunci cand pacientul a urmat tratament cu bifosfonati sau anticorpi monoclonali. In aceste cazuri, impreuna cu medicul endocrinolog se stabileste daca se poate face o pauza terapeutica de la medicatie si se evalueaza riscul de aparitie al osteonecrozei (tipul de bifosfonat, modul de administrare, durata administrarii, gradul de complexitate al interventiilor de implant dentar).
Terapia cu imunosupresoare din bolile autoimune sau la pacientii cu transplant este, de asemenea, o contraindicatie relativa intrucat aceasta scade capacitatea de aparare a organismului impotriva infectiilor, crescand astfel riscul de rejet al implantului sau al grefelor osoase. Impreuna cu medicul curant se stabileste conduita terapeutica in vederea realizarii implanturilor dentare.
Radioterapia in sfera orala contraindica inserarea implantului in primul an dupa finalizarea tratamentului. Pacientul cu radioterapie in sfera orala va ramane un pacient cu risc de aparitie a osteonecrozei.
Anticoagulantele nu sunt o contraindicatie. Schema de tratament se modifica impreuna cu medicul curant astfel incat sa nu existe riscul de sangerare.